Jurnal de dictator – 3
Dimineaţă, cînd ajung la servici, îl văd pe Stolo alergînd prin curte. Se ţine bine pentru vîrsta lui. Îmi aduc aminte că mi-am uitat ţigările acasă şi-l rog să dea o fugă pană la chioşc să-mi cumpere un pachet. Băiat bun, se execută. Nu ca Pleşu. Parcă îl văd şi acum: “Domnule preşedinte, fişa postului… bla, bla, bla”. Las-o … de fişă, am chef de o ţigară, i-o tai eu. El îi dădea ba cu fişa, ba că e gras şi suflă greu dacă face mai mult de doi paşi, ba că nu se pricepe la ţigari, ba că n-are mărunt. S-o scurtez, l-am încolţit. “Amice, du-te după ţigări!” Scurt. Atunci mi-a servit-o: “Domnule preşedinte, nici dumneavoastră nu semănaţi cu Coposu, nici eu cu Milică, chiar dacă amîndoi purtăm barbă”. Măgar. Bine că a plecat.
După ţigari s-a dus Nuţi, fată bună, săritoare, nu spune niciodată “nu”. Dă cu mopu, croşetează, ce mai, ferice de bărbat-su.
Ora 13 – Mă plictisesc.
Ora 14 – Sună Patapievici să mă întrebe ce culoare să aibă hîrtia igienică de la WC. Îi e frică să nu se interpreteze. După ce l-au incolţit ăia pentru ideea lui tîmpită cu zvastica pusă în curu măgarului mă sună de cîteva ori pe zi pentru orice fleac. Îmi place băiatul dar mă cam oboseşte.
Ora 14 şi un sfert – Sună din nou Patapievici. S-a întîlnit cu Radu F şi ăla i-a răspuns la salut mormăind ceva, cam într-o parte şi cum să interpreteze el reacţia asta. I-am zis că i s-a părut. Nu l-am convins, crede că tot de la zvastică i se trage. Pun pariu că o să-l sune iar, la noapte, pe Iliuţă-numerologie.
Ora 15 – Mă anunţă secretara că a venit ăla micu. Îmi aprind o ţigară şi mă uit pe monitor să văd anticamera. Ăla micu stă în poziţie de drepţi, regulamentară, cu căciula în mînă şi privirea inainte. O sun pe secretară şi îi dau instrucţiuni să-l mai ţină aşa un ceas după care să-l expedieze. Azi n-am chef de el.
Ora 15 si ceva – Ies pe uşa din dos, îi iau pe băieţi şi mergem la Golden să mai schimbăm o vorbă.
Ora 19 – Se aude la difuzor “Drumurile noastre toate” de Dan Spătaru, preferatul meu. Sună secretara. Zice că azi a facut deja 2 ore suplimentare şi că ăla micu nu se dă dus. Îi spun să-l încuie acolo şi să plece. O să văd mîine ce vrea.
