Jurnal de dictator – 5
Mă sună secretara. Deranj mare, Dragă Stolo nu a ieşit de două zile din birou. O întreb de unde ştie. Spune că are ea semnele ei. Nici la veceu? – întreb eu. Închide. Fată dintr-o bucată, nu-i plac glumele. Simţeam, în ultimele zile, că-mi lipseşte ceva dar nu mi-am dat seama ce. Îl sun pe Dragă Stolo, nu răspunde. I s-or fi terminat bateriile.
Ies din birou, ciocănesc la uşa lui, nimic. Îi spun că sunt eu, Traian. În sfîrşit aud mişcare, cheia se roteşte în broască şi apare Stolo. Cam şifonat, plîns, cu cearcăne la ochi şi cu unghiile făcute cu negru. Îmi mărturiseşte că, adînc, în sufletul lui, este EMO şi că abia acum şi-a dat seama de asta. Şi că “Panic at the Disco” e “fake” iar “Jimmy Eat World” e “adevărat”. Acum studiază “Tokio Hotel”. Este trist din pricina crizei mondiale şi pentru faptul că Rădoi a plecat la arabi. Îl mîngîi şi îi spun că, pentru mine, el rămîne prim-ministrul meu preferat. Dragul de Stolo, îmi dau lacrimile. Sînt şi eu EMO?
