Jurnal de dictator – 6
Nu ştiu ce să mă fac cu ăla micu, a devenit sîngeros. Concediază tot ce prinde. Pe lîngă prefecţi, secretari de stat, directori de licee şi şcoli de handicapaţi, ieri mi-a concediat şi femeia de servici. A venit fata cu lacrimi în ochi sa-mi spună că n-a vrut sa dea cu mopul peste el. Se jură că nu l-a vazut… Fostă baschetbalistă la Dinamo lucrează acum sub acoperire, plimbă mătura în sala de aşteptare şi trage cu urechea.
Bombonel s-a ascuns sub fusta parlamentului ca să nu ajungă la tribunal. Fraierul, acu o să dea cu subsemnatu încă 4 ani la DNA.
Mă plictisesc, nu mai am adversari. Înainte, cînd treceam prin faţă pe la parlament, se auzea în cor “huo!”, o plăcere. Acum toţi au gura plină cu ciolane, oase şi oscioare. Mai sunt 2-3 liberali care miaună vag ceva. Trebuie să-i înrăiesc.
Notă: Pînă atunci să vorbesc cu Marko Bela să ceară o autonomie, ceva, acolo.
