Micile greutaţi ale începutului de mandat

Jurnal de prim-ministru

Ora 5 – Sunt în picioare. Îmi recitesc teza de doctorat. La pagina 5 scriam că parlamentul bicameral este mult mai bun decît cel cu o singură cameră. Şefu’ zice ca e invers. Cu siguranţă am greşit undeva.
Ora 6 – Încă nu găsesc greşeala. O s-o caut altă dată. Şefu îmi dă beep. Sun imediat înapoi şi-l întreb “ce arde şefu’?”. Zice că nimic, vroia să vadă în cît timp îl sun înapoi, că Tăriceanu, dupa 6 luni îi dădea reject. Închide. Mă duc la baie, mă urc pe scăunel şi mă bărbieresc. (Nota – de vorbit cu administratorul să coboare oglinda din tavan. De schimbat  WC-ul, îmi atarnă picioarele).
Ora 10 – Plecat la Cluj.
Ora 11 – Ajuns la Cluj.
Ora 12 – Luat broscuţele ţestoase.
Ora 13 – Plecat Bucureşti.
Ora 14 – Ajuns Bucureşti. Sunat şefu’ – mă roagă, dacă ajung cumva pe la Cluj, să-i aduc o pălincă de la mama ei, vre-o 2 damigene.
Ora 14 şi un sfert – Mă duc la Cluj.
Ora 15 şi ceva – Ajung la Cluj. Iau pălinca.
Ora 16 – Plec spre Bucureşti.
Ora 17 – Ajuns Bucureşti. Trecut pe la şefu – lăsat pălinca. Mare lucru si tehnica asta, Dumnezeu sa-l ţie pe ăl de-o făcut avioanele.
Ora 20 – Adus aminte,  uitat broscuţele în avion.

Nostalgie

Jurnal de dictator – 2

Aseară, cînd să plec acasă, m’am trezit la uşă cu nea Nicu Văcă. Se plictisise toată ziua la Curtea de Conturi şi avea nevoie de un suflet cu care să stea de vorbă. Băiat valabil, n’a venit cu mîna goală. Avea o plasă de un leu de pe vremea lu’ nea Nicu ăl bătrîn, originală. Nu scria pe ea nici Billa nici Carrefour. Cînd am văzut-o mi-au dat lacrimile şi mi-a venit să-l pup. Ce mai, îl iubesc. În plasă, o sticlă începută de zeamă de prună bătrînă, băgată într-o pungă de hîrtie maro, autentică, de alimentara. Ce vremuri!

În sticlă, o minunăţie. Nea Nicu mi-a mărturisit că găsit-o după bufet. O pusese acolo în iarna lu’ 89, da’ a venit revoluţia şi a uitat de ea.  După 2 pahare luate pe nerăsuflate mi-am  amintit de tinereţe,  cum  stăteam la proră, pe furtuna aia mare din Pacific, cu puntea sub tălpi, ca un Dumnezeu.  Ce vremuri!  Să trăiesti nea Nicule. Bine.

Am plîns amîndoi. Ne-am pupat iar şi-am mai turnat cîte un pahar. Mi-a marturisit că la serviciu nu-i intră pe usă, cît e  ziua de lungă, nici ţipenie de om. Nu-i omeneşte să n-ai cu cine schimba o vorbă. Cică se uită toată ziua, pe geam, la un cuib de vrăbii.

Mă uit pe furiş la ceas, s-a facut 11. Mi-e somn. Îi fac vînt lu’ nea Nicu, cu promisiunea  să repetăm figura săptămînal. La plecare mă pupă iar. Cam multe pupături, dacă era Adrian, întelegeam…

Azi chiar n-am chef de nimic

Jurnal de dictator – 1

Ora 8 – Dimineaţă m-a trezit ăla micu’ din somn, cică m-a cautat ieri toată ziua să mi se plangă că i-a respins curtea constituţională nu’sh ce hotărîre. I-am închis telefonu’, dă-l dreaq de tîmpit. Dacă ar şti cît m-am chinuit să le explic babalîcilor de la curte că trebuie sa pice hotărîrea, ar da în damblageală. Ăia nu pricepeau şi pace, adică cum să pice cînd ei trebuie să aprobe ca doar asa am zis eu. Nişte tîmpiti. Ce-or fi vrînd, să-l găsesc dimineaţa pe Beligan, agăţat în lanţuri de poarta palatului, ţipînd de mama focului că vrea să muncească şi nu-l las eu?

Aseară m-am speriat de moarte, a sunat telefonu’ pe firu’ roşu. Credeam ca e pus la mişto de Iliescu să se dea mare ca vorbeşte cu Elţîn. Era Volodea, zicea să trec pe la el, cică in problema gazelor. Şi, dacă tot vin, să-i aduc şi reţeta aia de palincă. Şi să i-o impachetez în două damigene, musai cu dop de cocean. Se vede că-i cunoscător. Să-i duc şi-o gîscă?
Aproape 9. – Mă plictisesc. Aştept să vină ştirile, vreau sa aflu ce am zis ieri. Mi se pare ca am avut o conferinţă de presă, ceva despre constituţie, nu mai ţin minte. Tocmai ieşisem de la Golden unde am ras cateva cu baieţii de la Spp, faini baieţi, să-mi notez să-i fac generali, cand mă sună fie-mea aia mică să mă întrebe dacă eu sunt ta-su, că tot aude pe unde umblă că “uite-o pe fata lu’ dictatoru”. I-am spus să schimbe cîrciuma.

Criza

A venit criza. Ce e criza? Habar n’am, nu ma pricep la economie. Ce vede un neghiob ca mine din bulibaseala creata? Vede ca acum cateva luni bancile ofereau bani cu imprumut ieftin iar acum nu ofera deloc sau foarte scump. Au disparut banii. Nu mai sunt.

Se spune ca am trait mai bine decat ne puteam permite. Eu nu cred. Daca toata planeta a trait mai bine decat se putea inseamna ca s-a putut. Marfuri exista, chiar prea multe, iar daca banii cu care pot fi ele cumparate au disparut din sistem ei ar trebui reinventati.  Probabil ca batalia se da pe dreptul de proprietate al acestor bani ce vor fi introdusi adica, bine, bine, bagam bani, dar pe unde si cum? Ii bagam in banci? I-am bagat si au disparut (mai sunt gauri negre ce asteapta sa fie astupate)… Sa marim salariile? Nu le putem mari decat pe cele din sistemul bugetar care in majoritate este sustinut de sectorul privat  (deci nu merge)…  Sa micsoram taxele o perioada de timp? Nu cred ca le putem mari la loc mai tarziu fara sa generam nemultumiri sau miscari de strada.

Cum procedam?  Statul sa dea la tot romanul cate 1000 de lei lunar  si sa-l oblige sa-i puna la banci? Nu.

E clar ca banii trebuiesc injectati cu  intelepciune si cred ca ar fi momentul ca Romania sa faca ce nu a facut in 19 ani de la revolutie, adica proiecte mari de infrastructura. Si asta cu bani reinventati de statul roman. Lei, nu valuta. Daca Domnii guvernanti vor strange baierele pungii de frica sa nu creasca euro va fi rau. Economia va intra in colaps, va fi somaj, foamete, mizerie.

Ar prinde bine si o campanie sustinuta din partea guvernului si a societatii civile, talk-show-uri, spoturi publicitare prin care sa spuna romanilor sa cumpere marfuri fabricate in Romania. Romanii sunt nationalisti, campania va prinde.

Parearea mea…

Cauzele crizei mondiale… asta e alt subiect, discutam alta data.

Cine face guvernul?

Habar nu am… Daca as fi in locul lui Base l-as numi prim ministru pe Stolojan, as lua 2-3 maghiari in guvern pe la mediu si mai stiu eu ce minister fara pretentii si cu ajutorul minoritatilor si al celor care nu mai vor alte alegeri as avea o guvernare prietenoasa pentru urmatorii patru ani.

Reclame interzise

Robertino Loretti – Mamma – O sole mio

Congresul XII – PARVULESCU CONTRA CEAUSESCU

Chestie rara pe vremea comunistilor…

Menuhin – Paganini Concerto No 1

Umor